Nașterea Domnului – Împlinirea făgăduinței și vindecarea firii omenești
„Și Cuvântul S-a făcut trup și S-a sălășluit între noi” (Ioan 1,14).
Nașterea Domnului nostru Iisus Hristos nu este un eveniment sentimental, ci intervenția directă a lui Dumnezeu în istoria căzută a omenirii. Lumea în care S-a născut Hristos era una robită păcatului, violenței, fricii și idolatriei. Imperiul roman domina prin forță, iar poporul ales trăia sub apăsare și formalism religios. Era o lume obosită de sine, asemenea lumii de astăzi: multă cunoaștere, puțină lumină; mult progres, puțină viață.
Sfânta Scriptură arată limpede că întruparea nu a fost un plan de rezervă, ci împlinirea voii veșnice a lui Dumnezeu. Proorocul Isaia vestește: „Iată, Fecioara va lua în pântece și va naște Fiu” (Isaia 7,14), iar Miheia indică locul: „Și tu, Betleeme… din tine va ieși Stăpânitorul lui Israel” (Miheia 5,1). Ceea ce fusese promis după căderea lui Adam – „sămânța femeii” (Facere 3,15) – se împlinește acum în mod desăvârșit.
De ce a trebuit să vină Hristos?
Pentru că omul nu se mai putea ridica singur. Păcatul nu era doar o greșeală morală, ci o boală a firii, o despărțire de Izvorul vieții. După cuvântul Sfântului Atanasie cel Mare: „Dumnezeu S-a făcut om pentru ca omul să devină dumnezeu după har”. Hristos nu vine doar să ierte, ci să vindece firea omenească, luând asupra Sa trup adevărat, suflet omenesc și voință omenească.
Nașterea în peșteră arată chipul smereniei dumnezeiești. Dumnezeu nu intră în lume prin putere,
ci prin ascultare; nu într-un palat, ci într-un loc al sărăciei. Sfântul Grigorie Teologul spune limpede: „Ce nu este asumat, nu este vindecat”. De aceea Hristos asumă totul, afară de păcat.Ce a răscumpărat Hristos?
Nu doar vina, ci moartea însăși. Prin nașterea Sa începe drumul Crucii și al Învierii. Pruncul din Betleem este Mielul jertfit, iar ieslea anticipează mormântul. În El se unește cerul cu pământul, Dumnezeu cu omul, timpul cu veșnicia.
Ce se împlinește prin Naștere?
Se împlinește făgăduința credincioșiei lui Dumnezeu. „Poporul care ședea în întuneric a văzut lumină mare” (Isaia 9,2). Lumina nu este o idee, ci o Persoană. Hristos vine nu să condamne lumea, ci să o ridice din moarte, să redea omului demnitatea de fiu.
Lumea de azi, ca și cea de atunci, trăiește o criză profundă: pierderea sensului, relativizarea adevărului, singurătate în mijlocul mulțimii. Răspunsul rămâne același: Hristos Se naște și astăzi în inimile celor smeriți, care Îi fac loc prin pocăință și credință.
Nașterea Domnului nu cere aplauze, ci metanoia. Nu spectatori, ci mărturisitori. Nu emoție trecătoare, ci viață schimbată.
„Astăzi Fecioara naște pe Cel mai presus de ființă, și pământul peștera Celui neapropiat aduce” – cântă Biserica. Astăzi Dumnezeu Se face om, pentru ca omul să nu mai trăiască fără Dumnezeu.
Preot Vasile Sebastian Zaverjinschi
Parohia Ortodoxă Krefeld
📞 +49 151 6608 9576
🌐 Facebook: https://www.facebook.com/BORParohiaSfArhanghelisiCuviosulOnufrieKrefeld